foosa

Am primit ieri un call pe mail cum ca in Cotton se organizeaza seara de karaoke si am vazut ca o mana din prietenii mei vor sa mearga, astfel m-am gandit sa ma alatur si eu lor.

Asm ajuns acolo la jumate de ora dupa ‘program’, dar oricum cu jumate de ora inainte de restul cu care trebuia sa ma intalnesc acolo. Noroc ca oamenii de acolo sunt foarte prietenosi si repede m-au luat alaturi de ei. Dupa oleaca de conversatie si cateva ture de darts apar si fetele care s-au anuntat ca vin.

Se da startul la karaoke. Cei de acolo parca au fost crescuti cu microfonu’ in mana, in plus mai toti aveau voci de invidiat. M-a impresionat in mod special atmosfera prietenoasa. Daca ajungi cumva din greseala singur acolo o sa ai sugur pe cineva acolo care sa vrea sa socializeze cu tine.

Singura chestie care nu mi-o placut e ca azi o fost nevoie sa vin la servici nu am putut sta pana se inchide barul. Ar trebui data ceva lege ca daca stai in bar pana la 5-6 dimineata, sa nu mai fie nevoie sa vii in acea zi la servici.

Am fost vinerea trecuta in Cotton, la un darts si la o bila cu gasca. Ovidiu se pune langa mine si imi zice mai soapta, mai in secret: 'Auzi?, tu ce mi-ai dat sa beau vineri la aniversare, ca pe la ora 3 mi s-o taiat filmul?'. Inevitabil Bibi asculta conversatia si ne impartaseste ca veci nu l-o vazut pe Ovidiu in acea stare, la care eu in sinea mea imi zic: 'it was a good day for science'. Se pare deci ca o sa o tin asa inca o vreme de acum incolo, si mie imi convine.

…va urma…

Vineri am început să adaug module noi ca să fac interfața de admin mai prietenoasă pentru mine și implicit pentru voi. Nu, inca nu veți avea posibilitatea să intrati pe site și să vă gândiți ‘oare ce face acest link?’ dar sper ca ajung și la cel nivel intr-o bună zi.

După îndelungate bătăi de cap cu erorile si avertizările panoului de administrare, erorile generate in baza de date, am reușit, cu ajutorul ‘prietenuilui’ Google să ajung la o forma cât de cât funcțională.

Dacă inca mai sunteți aici și nu am reușit sa vă plictisesc îndeajuns de tare vreau sa vă las cu o chestie ce am invățtat-o acu vreo doi ani cand imi faceam de cap in Linux: nu conteaza ce problemă aveți, cineva a avut aceeași problemă înaintea voastră, și în plus, Google a aflat deja de ea și o să vă îndrume intotdeauna spre calea cea dreaptă.

Salut din nou.

Uite ca m-am gândit să îmi schimb puțin înfățișarea… sper să vă plcă și vouă.

Voi ce părere aveți… e mai bine acum sau era mai bina înainte?

Noah serus…

Tocmai am terminat de actualizat engine-ul meu de la blog, ca cica ar avea probleme de securitate. Vreau sa spun ca cotul a mers brici. Chiar nu ma asteptam sa meaarga asa de usor. Inca mi-am luat masuri de precautie in caz ca se intampla ceva rau. Am facut backub la baza de date… la engine’ul vechi, la fisiere de config… am nodificat fisierele dupa cum mi-a cerut softul si mi-am adus ciocan langa mine in caz ca se intampla o catastrofa. Dar din fericire pentru monitor acesta este inca intreg si functioneaza in parametri normali.

Ca si un bonus am facut niste mici modificari la fisierele .CSS si am centrat site’ul pentru ca mi se pare mai fain asa.

Cam atat pentru moment si sper sa va fie mai usor de citit acum articolele mele.

Tocmai ce incep sa intru in lumea WEB 2.0 incep sa primesc provocari, si imi place. Azi am primit de la Pery o chestie ce nu o asteptam, dar e binevenita. Si se chama “leapsa”.

Trebuie sa scriu 20 de chestii care le iubesc sau imi place sa le fac, asa ca ma conformez:

1. basketul: imi place mai mult sa il joc decat sa ma uit la altii cum joca… da’ acuma nu prea mai am vreme sa fac nici una nici alta… da’ nu ii stres ca saptamana ce vine incepe campionatul la americani.
2. mersul pe bicicleta: Clujul e un oras foarte fain… numa ca e al dracu’ de aglomerat si ajungi sa te blochezi in trafic usor…
3. darts: am o gasca de prieteni cu care am ocazia sa fac acest lucru, si in plus nu apucam sa ne vedem foarte des si lucrul acesta ne apropie
4. script PHP: stiu… suna ciudat… dar sunt printre putinii norocosi care lucreza intr-un domeniu care le place
5. chitara: DA… imi place orice are chitara in compozitie… fie ca un concert de metale, fie folk, gust si alternativ, da’ nimic nu se compara cu o mana de oameni care se aduna in jurul focului si racnesc din toti plamanii cantece vechi si noi. Si da… am chitara!!!
6. berea: nu beau niciodata bere singur. Berea se bea cu o mana de oamaeni langa tine, cu care stai si povesteti amintiri sau schimbi impresii, sau pur si simplu vrei sa iei o pauza.
7. gadget’uri distractive: orice de la usb pet rock pana la tricouri care detecteaza daca exista WiFi in zona
8. lucruri personalizate: adica orice care stiu ca e al meu si nimeni nu mai are la fel, gen o cana cu numele meu, sau un tricou facut la comanda primit cadou
9. mancarea buna: da… sunt un gurmand si se vede pe mine… imi place nespus de mult sa gatesc… si primesc din cand in cand si laude
10. plimbarile prin parc: de felul meu sunt un om foarte linistit si calm
11. serialele: daca o saptamana nu apuc sa ma uit la macar un episod parca imi lipseste o mana
12. snowboardul: in special snowboardul… si in general toate sporturile de iarna care includ zapada
13. inotul: nimic nu se compara cu o balaceala buna pe timp de canicula
14. povestile hazli: stau ochi si urechi cand cineva are ceva interesant de povestit… singurul lucru ce mi-ar lipsi ar fi o pereche de ochelari 3D
15. barurile cu tema: ma fac sa ma simt mai bine… parca trecand de pragul lor ajung in alta lume, diferita de cea cotidiana
16. roadtrip’uri: macar o data pe luna imi place sa schimb peisajul, sa vad ce are de oferit tarisoara noastra dreaga.
17. picknic’uri: evident combinatie intre roadtrip si mancare buna
18. link’uri hazlii/interesante: tot ce e altfel e bun
19. filmele: e placut duminica dupamasa sa stai linistit si sa urmaresti pevesti scrise de altii
20. ziua de maine: intotdeauna e altfel si trebuie sa te adaptezi

Si acum sa dau si eu mai departe la Mark, Nicu si Dumitru

Salut din nou!

A trecut o vreme de cand nu am mai dat cu tastatura pe aici sin a inceput sa se adune praf. Insa a inceput scoala si deci si serialele preferate isi arata capul la suprafata.

Acu ceva vreme pe la sfarsitul lui august am fost la aniversarea BEST Brasov. Evident ca deja nu lipseste din traista vinul, deja prea cunoscut de apropiati. Si spun asta oarecum cu 2 fete… adica pe de o parte ma simt al dracu’ de mandru ca vinul meu are trecere… pe de alta parte ara asa de mare trecere incat tot grupul vesel se poate compara cu o galeata fara fund. Din cauza acestui lucru pentru aniversarea BEST Cluj-Napoca o sa dublez doza, astfel incat sa pot multumi pe toata lumea.

Singurul dezavantaj ar fi o eventuala crestere expenentiala care ar putea rezulta, dar si asa probleme mari nu ar fi. O sa putem supune la test magicul concept de “fara fund”.

Sa inceapa deci pregatirile laboratoarelor pentru acest experiment!

[se va reveni in curand cu informatii suplimentare]

Tot timpul, fie ca vrem, fie ca nu vrem, ni se spune si apoi ni se repeta: “Fa lucurile cu masura. Mananca cu masura, joaca basket cu masura, fumeaza cu masura, stai pe facebook cu masura, bea cu masura.”

O vreme poti ignora, o vreme te poti certa cu lumea sa te lase in pace ca “stii tu mai bine”, dar la un moment dat solutiile temporare nu te mai ajuta.
E nevoie de o replica bine gandita, cu detalii puse la punct.

De exemplu 1: Nu mananc nimic niciodata dupa ora 6. Tot timpul mananc inainte. Inainte de 6 seara si apoi inainte de 6 dimineata.

De exemplu 2: Colectionez shot-uri. Ce poate fii mai util unui om decat o colectie de masuri?

Daca pana aici totul suna bine, e doar inceputul. Orice regula e bine sa fie stricta si respectata.

Beau doar o singura data pe zi, un singur shot, la ora exacta. Cum nu-mi permit sa las rutina sa ma rugineasca, sau sa ma incomodeze cand mi-e mai mare dragul, colectionez shot-uri din diferite fusuri orare. In felul asta, sunt liber sa beau cat vreau dar… cu masura.

Mie imi pare ca suna bine. Cert este ca arata bine.

Am exemplare din Korea, Frata, Italia, Germania, Republica Moldova, SUA (diferite zone geografice), Ungaria, Romania.
Imi sunt promise 2 specimene din Spania si Anglia.

Sugestiile sunt primite cu caldura, critica este ignorata.

Am fost ieri la basket. Incerc pe cat pot sa ies de 2-3 ori pe saptamana, nu de dragul de a face miscare, sau pentru ca e sanatos, sau sa ma mentin in forma, ci pentru ca imi place foarte mult jocul. Am fost ieri sa jucam baschet in Parcul Rozelor pentru ca am auzit ca e teren bun si competitia era la nivelul nostru de joc. Ne intalnim vreo 4 oameni si mergem. Cand ajungem acolo am ramas placut surprins de atmosfera. Parcul era foarte animat de lume, nu era de loc aglomerat, copii alergau, cupluri statea pe banca, se dadea lumea cu bicicleta, cu rolele, era parca o scena dintr-un film american din anii 60 unde toti erau fericiti si nimeni nu se gandea la ziua de maine. Atunci cand intri pe poarta parca uiti de tot ce ai pe cap si poti sa te relaxezi in voie stand la umbra si privind Somesul. Era totul prea frumos ca sa fie adevarat.

Nici nu ajungem bine pe terenul de baschet, ca ne impartim in echipe si incepem sa jucam. Si in mod evident, ca sa imi “strice” mie ziua, era un jucator acolo pe care nu il putea tine nimeni, zici ca era un zeu pogorat din ceruri care voia doar sa se distreze pe seama noastra, a muritorilor de rand. Dadea cos din orice pozitie, trecea de toata lumea, era fizic imposibil sa primeasca capac, avea o viteza de supererou, si niste schimbari de directie ce te faceau sa te invarti ca un titirez. Ne scotea din sarite pe toti din echipa adversa. Nu conta cata “ura” adunam in mine, pur si simplu nu puteam sa il tin. Era un fel de Michael Jordan, numa’ era alb, si mic (avea o statura impresionanta de un metru si un zambet), si cand zic mic, nu ma refer doar la intime, era un copil in varsta de 12 (DA! doisprezece) ani. Eu joc basket deja de 10 ani de zile sin inca n-am mai vazut asa ceva in tot acest timp. Dupa ce am plecat de acolo ne-am zis ca trebuie neaparat sa revenim cu forte proaspete.

Din tot ce am scris mai sus nu pot sa trag decat o concluzie. Trebuie sa privim lucrurile asa cum sunt ele, nu cum ne-am gandi noi ca ar trebui sa fie.

De ce sa colectam lucruri?

Vedem lucruri in vitrine, pe tejghea in bazar, in magazine de anticariat si le cumparam, sau poate avem noroc si primim diverse de la prieteni, si in cel mai scurt timp avem doua lucruri din aceeasi categorie, si ne gandim ca ar fi interesant sa avem mai multe lucruri din acea categorie pentru ca ne plac, sau poate pentru ca vrem sa avem mai mult, pentru ca suntem intr-o oarecare masura avari, sau poate pentru ca pur si simplu nu ne putem abtine.

Ce colectam?

Ce vrem. De la agrafe de birou, la memorii RAM, de la calendare la cutii de medicamente. Nici macar nu avem nevoie de aprobarea celor din jur. Facem acest lucru pentru ca vrem, pentru ca asa ne place sa ne ocupam timpul liber.

Cum colectam?

Fiecare are ritmul lui. Poate ca vrem sa crestem repede efectivul colectiei, poate nu adaugam lucruri decat daca ne plac intr-u mod deosebit. Lucrul important insa este acela de a fi consecventi in ceea ce facem.

Inceputurile mele

Prima data cand am inceput sa colectionez ceva aveam vreo 7 ani si guma Turbo era in floare. Am inceput cu cativa vecini sa cersim de la parinti cate o moneda sau doua de 20 de lei, din alea ce cupru cu Stefan cel Mare sau, daca eram norocosi, de 50 de lei cu Alexandru Ioan Cuza, si mergeam la magazinul de la colt si ceream de la tanti de la tejghea sa ne dea guma. Toti stiam ce aveam in colectie in fiecare moment, daca cumva aveam dubluri faceam schimb, am si incropit un curs de schimb intre diferite editii din colectie, sau intre elemente din acelas set in functie de raritate si performanta masinilor. Am inceput la un moment dat sa ne si jucam cu ele ca si cu cartile adica luam o masina de desupra pachetului si licitam viteza maxima, sau caii putere, sau cilindreea motorului, si care avea mai mult ducea mana de joc. La sfarsit, cine avea cele mai multe “carti” castiga meciul. Evident ca la sfarsit fiecare isi lua inapoi masinile. Am ajuns sa ne facem semne pe spate ca sa stim care sunt ale noastre.

Dupa ce am mai crescut putin am gasit in vitrina la bunica un portofel vechi cu diverse monede din fosta Europa comunista. Am inceput sa adaug la ele monede din vechea R.S.R., apoi am avut norocul in clasa a 10-a sa ies din tara in vacanta cu prieteni de la liceu si am fost surprins sa aflu ca monedele din UE au pe spate ceva specific din fiecare tara, si am inceput sa le adun. Apoi in facultate am fost in Ungaria si in Polonia si am adunat de acolo forinti si zloti. E interesant la zloti cursul de schimb. Acesta este 1 la 1 si am putut foarte usor sa imi contorizez bugetul.

A treia colectie, relativ recenta este de halbe si pahare de bere. Aveam de ceva vreme acasa o halba veche de sticla. Si era nasol cand venea cineva la mine la un film, sau la o tura de remi ca nu imi permiteam sa beau bere din halba ca aveam numai pentru mine si nu voiam ca musafirii mei sa se simta exclusi. Apoi, cand am fost sa vizitez Ungaria am vazut pe o tejghea in vechea cetate romana o halba cu stema ungariei pe ea. Si mi-am zis ca nu imi strica un suvenir. La colectie s-au mai adaugat de-a lungul timpului o halba de portelan luata de la un muzeu de bere din polonia detinut de Tyskie, o halba de un litru, 2 pahare de Efes si doua de Stella Artois. Ultima achizitie e o halba neagra de portelan de la festivalul medieval din Bistrita.

Saptamana viitoare va urma un articol de la un amic de-al meu despre o colectie de-a lui.